Campioana mondiala Andreea Raducan alege performanta

Sa fii invingator, mereu invingator e o lectie grea. Dar, atunci cand ajungi pe podium si imnul tarii tale se canta pentru tine, tot efortul este uitat si vrei sa mergi mai departe. Aceasta sansa o au doar alesii.
A inceput antrenamentele de performanta la 5 ani. Tatal ei a dus-o de manuta la club. In Barlad existau putine optiuni la capitolul sport: gimnastica, atletism si fotbal. Asa a fost sa fie. Ea a ales gimnastica sau gimnastica a ales-o pe ea - nu se stie bine nici acum! Cert este ca - dintr-un joc - a devenit inca de atunci ratiunea vietii sale. Era cea mai mica din grupa si a trebuit sa recupereze, antrenandu-se in plus, pentru a fi in ritm cu coechipierele sale, care aveau 8 ani. Acum marturiseste: "A inceput sa-mi placa intr-adevar gimnastica atunci cand am fost la primul concurs, la Baia Mare. Antrenoarei i-a fost greu sa gaseasca sase costume la fel, ca echipa sa poata participa la competitie". Asa a inceput drumul victoriilor pentru Andreea. 
 

• Cum te-ai indragostit de acest sport foarte dificil, mai ales pentru copii?
  

La inceput m-am dus doar ca sa vad cum e, am fost curioasa, dar, dupa o luna s-a infiripat pasiunea si chiar antrenoarea i-a spus tatalui meu ca pot face performanta. 
 

• Care este aparatul tau preferat?
  

Sunt de fapt doua. Imi place barna pentru ca trebuie sa mentii un echilibru impecabil pe o bucata ingusta de lemn. Mi se pare cel mai tentant aparat si este o permanenta provocare pentru mine. La barna ai doar doua variante: sa castigi lauri sau sa pierzi totul si asta pe o portiune de numai 10 cm, de aceea si emotiile sunt mult mai puternice decat la alte aparate! Solul este pe locul al doilea. Acolo mai poti drege o greseala, publicul e alaturi de tine, fiindca exercitiile se aseamana cu dansul. Despre sarituri si paralele nu am prea mult de spus, pentru ca nu au fost partea mea forte. 
 

• Ce calitatea esentiala a facut din Andreea Raducan o invingatoare?
  

Cred ca a contat puterea de a ma mobiliza sa lucrez in conditii de stres, fiindca nu era deloc simplu nici inaintea, nici in timpul competitiilor. Castigasem inca de la inceput cateva medalii importante si toata lumea astepta foarte, foarte mult de la mine, de la echipa. Eu stiam un singur lucru: ca trebuie sa merg la concurs si sa castig! Pentru ca se investise incredere in mine si trebuia sa-mi dau seama de asta, cu toate ca eram doar un copil. Autocontrolul e foarte important, aceasta cred ca e calitatea mea numarul 1. Sa stii cum sa te stapanesti in concurs si sa fii constient ca in acel minut si jumatate trebuie sa dai totul. Daca in acel interval de timp nu executam perfect exercitiul dupa aceea nu mai conta. Aceasta e miza: totul sau nimic! 
 

• Campioana mondiala Andreea Raducan a avut un "calcai al lui Ahile"?
  

Nu-mi permiteam un punct slab, de fiecare data hotaram sa ma autodepasesc. E adevarat, insa, eram incapatanata tare! Cand se intampla ca exercitiul "sa nu-mi iasa bine", iar antrenorul ma atentiona si imi arata unde am gresit, in loc sa caut sa inteleg si sa corectez erorile chiar atunci, eram indaratnica si renuntam. A doua zi, insa, reluam totul si deseori iesea perfect. Am avut o relatie buna cu antrenorii tocmai fiindca imi cunosteau reactia si nu ma presau. Imi spuneau calm: "Draga, daca nu ai reusit dimineata, atunci hai sa incercam dupa-amiaza". Asa faceam si pana la urma iesea perfect! 
 

• Cu unele dintre colegele tale de podium ai ramas prietena. Ce inseamna comunicarea pentru o echipa?
  

Comunicarea este vitala in orice imprejurare, dar in performanta reprezinta o parghie esentiala! Cred ca cel mai important insa este sa inveti sa comunici cu tine insuti atat de bine, incat sa te cunosti, sa stii ce gen de probleme ai, sa te poti controla. Bineinteles ca este necesar sa comunici atat cu coechipierele, cat si cu antrenorii, sa spui ce simti, daca iti e greu, daca nu poti executa un exercitiu. Trebuie sa realizezi aceasta punte fiindca altfel risti sa ratezi in concurs, chiar dupa ani lungi de munca. Fara comunicare nu exista echipa adevarata. 
 

• Cat din ceea ce esti datorezi sportului?
  

Aproape tot! Faptul ca in revista Forever apare astazi un interviu cu mine, faptul ca am fost invitata la Success Day, sa vorbesc in fata unei sali aproape pline, de 3.300 de persoane despre vartejurile gloriei, despre suisurile si coborasurile conditiei de campion, faptul ca oamenii ma opresc pe strada, ma recunosc si imi zambesc, iar copiii se poarta cu mine ca si cum ne-am cunoaste de cand lumea si imi povestesc cum fac ei gimnastica, faptul ca apar intr-o carte... Nu e minunat?! Dar in afara de notorietatea pe care mi-a adus-o, sportul m-a invatat sa fiu disciplinata si mi-a creat psihologia de invingator. Imi place competitia, nu neaparat in sensul intrecerii cu ceilalti, iar competitia presupune antrenament, atitudine mentala pozitiva, munca in echipa. Sunt convinsa ca toate aceste elemente se regasesc si in activitatea colaboratorilor Forever. Cred ca Forever este performanta, o competitie in primul rand cu tine insuti, pentru a te autodepasi, pentru a inlatura barierele. Si in sport se intampla acelasi lucru. Barierele exista doar atata timp cat noi le dam voie sa existe, dar o atitudine pozitiva, incurajatoare, ne poate ajuta sa le daramam. In aceeasi masura gimnastica m-a invatat fair play-ul, sa-mi respect adversarii si sa-mi sustin echipa. 
 

• Cum a fost viata dupa ce ai renuntat la cariera sportiva de performanta?
  

Greu! In lotul national, la Deva exista in permanenta un medic care se ingrijea de noi, de nutritie, de sustinatoarele de efort. Acum am invatat sa am grija de mine. Imi fac analize de doua ori pe an. 
 

• Ai un tratament special? Iei vitamine, minerale?
  

Sigur, in functie de rezultatele analizelor, iau ceea ce imi este este necesar. Consider ca suplimentele nutritive sunt foarte importante pentru mentinerea starii de bine a organismului. Am mare incredere in produsele naturale, iar in topul personal produsele Forever sunt campioane. Sunt atenta si cu alimentatia. Mananc la ore fixe si ma bucur ca am revenit la greutatea normala, fiindca dupa ce am renuntat la gimnastica ma cam ingrasasem! 
 

• Cand faceai sport aveai de executat exercitii dificile, iar antrenamentele erau epuizante. Iar pe langa asta erai si in crestere. Cum te-ai descurcat?
  

Pe langa o alimentatie complexa recomandata de nutritionisti, antrenorii ne-au inclus in dieta, inaintea Jocurilor Olimpice de la Sydney, gelul de Aloe vera si batoanele Fast Break Energy Bar de la Forever Living Products. Am folosit si Aloe First si Aloe Lips ... mmm, ce gust bun are! Am consumat aceste suplimente nutritive pana dupa jocuri si le consum cu placere si acum. M-am simtit grozav cu ele si sunt convinsa ca au avut contributia lor pe drumul meu catre performanta. Stiu ca si baietii din lotul national de gimnastica au in reteta lor de nutritie asemenea produse. Aveam, la Deva, o plantuta aloe si, cand faceam rani in palma, ii storceam pur si simplu sucul acolo, puneam un pansament si era bine! 
Ce-si mai doreste Andreea Raducan in viitor? Sa fie mereu pe podiumul performantei. A facut jurnalism la TVR, iar acum este expert in relatii publice pentru Fundatia Olimpica Romana. Se bucura de viata si invata permanent lucruri noi. Destinul fetitei cu ochi de foc, a carei privire ne-a vrajit la Sydney, ne rezerva surprize minunate.
Ce poti invata de la micuta campioana? E important sa fii stapanul propriului potential si sa te autodepasesti! Drum bun, Andreea!

Interviu realizat de Ivana Iancu

(revista Forever nr. 92, decembrie 2006)